Cardano: Descriere completă a sistemului, pas cu pas

Blockchain-ul Cardano

Cardano este platforma care „găzduiește” criptovaluta Ada – care poate fi utilizată pentru trimiterea și primirea de instrumente financiare digitale. Numerarul digital reprezintă viitorul banilor, asigurând transferuri rapide și directe ce, prin utilizarea criptografiei, vor fi sigure garantat.

Cardano este unul dintre cele mai interesante proiecte. Asemenea Ethereum, Cardano este o platformă de contracte smart; iar prin construcția sa stratificată, oferă scalabilitate și siguranță.

Abordarea celor de la Cardano este unică în această industrie, bazându-se pe cercetări științifice recunoscute și pe filosofia științei. În acest articol vom face o descriere detaliată a Cardano și vom analiza câteva noutăți implementate de această platformă.

Originea Cardano

Charles Hoskinson este cel care a creat Cardano, el fiind și unul dintre fondatorii Ethereum.

În timp ce Ethereum făcea o treabă admirabilă ca platformă de contracte smart, Hoskinson s-a gândit că acest blockchain de a doua generație are nevoie să evolueze. Remarcabil în cazul Cardano este grija cu care este întreținută. Există trei organizații care lucrează cu normă întreagă la dezvoltarea și funcționarea Cardano.

Aceste trei organizații sunt următoarele:

Fundația Cardano.

IOHK.

Emurgo.

Fundația Cardano este o organizație nonprofit reglementată, ce are în custodie Cardano. Funcția sa principală este „standardizarea, protecția și promovarea Protocolului Cardano.”

În 2015, alături de Jeremy Wood, Hoskinson a fondat IOHK (Input Output Hong Kong). IOHK este „o companie de cercetare ce-și propune să utilizeze inovațiile peer-to-peer ale blockchain pentru construirea unor servicii financiare accesibile tuturor.” Aceasta a fost contractată până în 2020, în scopul construcției, proiectării și întreținerii Cardano.

Cea de-a treia este Emurgo, o companie japoneză care „dezvoltă, sprijină și susține proiecte comerciale care doresc să-și revoluționeze ramura industrială prin utilizarea tehnologiei blockchain.”

Aceste trei organizații colaborează strâns ca dezvoltarea Cardano să se desfășoare în ritmul corespunzător. E posibil să te întrebi de ce a fost nevoie de Cardano? – care se descrie pe sine ca fiind un blockchain de a treia generație. Să vedem ce înseamnă toate acestea.

Cele trei generații ale blockchain

Conform lui Charles Hoskinson, am trecut prin trei generații de blockchain.

1. generație: Bitcoin și transferul de bani

Bitcoin a fost creat fiindcă toți puneau aceleași întrebări: Este posibil să creăm o formă a banilor care poate fi transferată între doi oameni fără vreun intermediar?; Putem crea bani descentralizați care să funcționeze pe o platformă precum blockchain?

Satoshi Nakamoto a răspuns la aceste întrebări, atunci când a creat Bitcoin. În sfârșit, avem un sistem monetar descentralizat, care poate trimite bani de la o persoană la alta.

Odată cu Bitcoin a apărut și o problemă, care este comună tuturor blockchain-urilor de primă generație. Acestea permiteau doar tranzacțiile monetare, nefiind posibilă adăugarea de condiții la aceste tranzacții.

Ioana putea trimite 5 BTC lui George, dar nu putea lega tranzacția de anumite condiții. De exemplu, nu era în stare să stabilească că George va primi bani doar dacă execută diferite sarcini. Implementarea acestor condiții ar necesita o criptare extrem de complicată. Era nevoie de ceva ca procesul să se deruleze mai lin.

2. generație: Ethereum și contractele smart

Acest „ceva” era contractul smart. Ce sunt contractele smart? Ele ajută la schimbul banilor, imobilelor sau a obiectelor de valoare – în mod neconflictual, ocolind contribuția intermediarului. Ethereum-ul creat de Vitalik Buterin poate fi numit liderul acestei generații. Prin Ethereum s-a arătat lumii cum poate evolua blockchain de la un simplu mecanism de plată, la un element mult mai puternic și semnificativ.

Însă și această generație avea problemele sale. În măsura în care utilizarea blockchain s-a extins în diverse domenii, acesta a devenit din ce în ce mai acceptat și recunoscut. Problema era că această generație a blockchain nu prea avea soluții privind scalabilitatea. Pe lângă, nici sistemul de guvernare al acestor blockchain-uri nu era foarte bine gândit. Potrivit lui Hoskinson, un exemplu elocvent al guvernării necorespunzătoare este divizarea Ethereum și Ethereum Classic.

Aici intră în scenă a treia generație.

3. generație: Cardano

Hoskinson știa că blockchain-ul trebuie să evolueze în continuare. Astfel, a preluat elementele pozitive ale primelor două generații blockchain, adăugând la acestea propriile elemente – și ce a rezultat se cheamă Cardano.

Cele trei probleme pe care Cardano a dorit să le rezolve:

Scalabilitate.

Interoperabilitate.

Sustenabilitate.

Cum spuneam mai înainte, Cardano este unic, în sensul că a fost construit pe baza unor cercetări academice și noțiuni de filosofie a științei. Scopul final a fost să dispună de „un cod de securitate de înaltă calitate” și să fie siguri că astfel sporește încrederea în acest cod. Hoskinson era de părere că se poate evita astfel crearea unor situații de genul rupturii ETH-ETC.

Înainte să trecem mai departe, să aruncăm o privire asupra filosofiei Cardano.

Filosofia Cardano

Echipa Cardano a dorit să se conformeze la un set de principii și idei filosofice. Aceasta nu a elaborat un plan propriu-zis sau un whitepaper. În schimb, s-a concentrat pe îmbrățișarea unei colecții de principii de proiectare, bune practici de inginerie și căi de exploatat.

Vă prezentăm aceste principii fundamentale, așa cum apar pe pagina web a Cardano:

Separarea contabilității și a calculului în două straturi diferite

Implementarea componentelor de bază în codul de programare modulară

Competiția unor mici grupuri de academicieni și dezvoltatori în revizuirea unor cercetări

Utilizarea intensivă a echipelor interdisciplinare, inclusiv a specialiștilor InfoSec

Iterația rapidă între white papers, implementare și noile cercetări

Capacitatea instalării actualizărilor de sistem, fără perturbarea rețelei funcționale

Planuri pe termen lung

Elaborarea mecanismului descentralizat de finanțare a muncii viitoare

O viziune pe termen lung asupra îmbunătățirii designului critpovalutelor pentru ca acestea să poată funcționa pe dispozitive mobile, oferind o experiență de utilizator sigură și rezonabilă

Apropierea posesorilor de criptovalute de operațiunile și susținerea monedelor deținute

Recunoașterea necesității de a stoca mai multe instrumente în același registru

Separarea tranzacțiilor în vederea adăugării unor metadate opționale, pentru o mai bună adaptare la cerințele sistemelor existente

Însușirea de la aproape 1000 de altcoins a caracteristicilor ce pot fi utile

Adoptarea unui proces bazat pe standarde, inspirat din Internet Engeneering Task Force

Explorarea elementelor sociale ale comerțului

Odată ce-am văzut care este filosofia Cardano, să trecem la cele trei elemente pe care dorește să le optimizeze.

Primul element: Scalabilitatea

Atunci când lumea vorbește despre „scalabilitate”, invariabil se gândește la tranzacțiile efectuate pe secundă sau la viteza de transfer. Hoskinson consideră că aceasta este doar o parte a problemei. Scalabilitatea completă poate fi asemănată cu un balaur cu trei capete, unde trebuie să avem în vedere trei elemente:

Tranzacții pe secundă/Rata de transfer

Rețeaua

Scalarea datelor

1. Rata de transfer

Numeroase articole au vorbit deja despre lipsurile ratei de transfer în cazul Bitcoin și Ethereum. Bitcoin poate procesa 7 tranzacții pe secundă, în timp ce Ethereum 15-20. Din punct de vedere al unui sistem financiar, acest lucru este total inacceptabil.

Cardano speră să rezolve această problemă prin mecanismul său de consens Ouroboros. Acesta este un algoritm Proof of Stake sigur.

Înainte să intrăm mai adânc în secretele acestui mecanism de consens, să vedem ce este proof of stake și proof of work.

Proof of Work (PoW)

Bitcoin și Ethereum urmează protocolul proof of work (deocamdată). Ca proces, proof of work conține următorii pași:

Minerii rezolvă puzzle-uri criptografice pentru „a mina” un bloc, în vederea adăugării acestuia la blockchain.

Acest proces necesită un volum imens de energie și de calcul. Puzzle-urile au fost concepute în așa fel încât să îngreuneze și să taxeze sistemul.

Atunci când un miner rezolvă ecuația (puzzle), acesta prezintă blocul său rețelei, în scopul verificării.

Verificarea faptului dacă blocul aparține într-adevăr lanțului, este un proces extrem de simplu.

În esență, acesta este sistemul Proof of Work. A rezolva un puzzle este dificil, însă trebuie verificat dacă soluția este sau nu corectă, ceea ce este simplu. Acest sistem, folosit (până acum) de Bitcoin și Ethereum, are câteva puncte slabe.

Problema proof of work

În cazul proof of work, au ieșit la iveală numeroase neajunsuri. Înainte de toate, este un proces ineficient din cauza energiei uriașe consumate. Persoanele și organizațiile care își permit echipamente ASIC mai rapide și puternice au șanse mai mari în minat decât restul. Ca urmare, Bitcoin nu este chiar atât de descentralizat precum dorește a fi. Graficul distribuției ratei hash arată astfel:

What is Cardano Blockchain? Step-by-Step Guide

După cum vedem, 75% a ratei hash este împărțită între doar 5 mining pools.

Teoretic, aceste mining pools s-ar putea uni, pur și simplu, pentru a porni un atac de 51% pe rețeaua Bitcoin. Astfel, în vederea rezolvării acestor probleme, Ethereum s-a orientat către soluția proof of stake.

Proof of Stake (PoS)

În cadrul proof of stake, minerii au fost înlocuiți de validatori. Aceștia vor trebui să blocheze o parte din monedele lor ca miză. Pe urmă, vor începe validarea blocurilor, plasând o miză pe blocurile care în opinia lor merită adăugate lanțului. Dacă blocul este anexat blockchain, validatorii vor primi o recompensă proporțională cu miza plasată. Comunitatea Ethereum și fondatorul Vitalik Butrein planifică un hard fork, în vederea trecerii de la PoW la PoS.

Am reușit să aflăm cum se prezintă PoS, iar acum să deslușim mecanismul din spatele Ouroboros.

Cardano: Ouroboros

Ouroboros verifică distribuția token-urilor în ecosistem și, pe baza unor numere aleatorii, împarte sistemul în „epochs” (epoci/perioade). Pe urmă, fiecare epoch se divide în slot-uri. Fiecare epoch durează foarte puțin, aproximativ 20 de secunde.

Ulterior, fiecare slot primește propriul lider (conducător) de slot, ales în mod aleatoriu.

Liderul de slot se va comporta precum minerii în protocolul PoW, în sensul că este singurul care poate alege blocurile ce vor fi adăugate la blockchain. Doar că acesta poate adăuga lanțului doar un bloc.

Dacă cumva liderul de slot nu profită de șansă și nu selectează blocul, el ratează oportunitatea și trebuie să aștepte până devine iarăși lider de slot. E-n regulă dacă unul sau mai multe slot-uri rămân goale (fără blocuri generate), însă în cadrul unei epoch majoritatea blocurilor (cel puțin 50%+1) trebuie generată.

După cum vezi, conducătorii de slot joacă un rol foarte important în ecosistem. Ca să se califice pentru această funcție, candidații trebuie să dețină o participație de 2% în Cardano. Aceste părți interesate se numesc electori (electors) și sunt singurii care aleg conducătorii de slot pentru următoarea epoch, încă din timpul epocii curente. Cu cât este mai mare participația în sistem a părților interesate, cu atât mai mare este șansa de a fi aleși ca lideri de slot.

Puterea de care dispun liderii de slot

Fiindcă conducătorii slot-urilor au o putere însemnată, trebuie avut grijă ca alegerile să fie cât mai imparțiale. În oarecare măsură, este necesară implicarea randomizării. Acesta este motivul pentru care este implicat multiparty computation (MPC), în vederea atingerii unor forme de aleatoriu.

Din această perspectivă a MPC, fiecare elector va efectua o activitate întâmplătoare denumită „aruncarea cu moneda” (coin tossing), iar pe urmă distribuie rezultatele celorlalți electori. Deși rezultatele sunt obținute în mod aleatoriu de către fiecare elector, aceștia se pot înțelege – eventual – asupra aceleiași valori finale.

Alegerile sunt împărțite în trei faze:

Angajament

Dezvăluire

Recuperare

Să verificăm ce se întâmplă în cadrul acestor faze.

Faza de angajament

În primul rând, electorul generează o valoare secretă aleatorie și creează „angajamentul” – acesta este un mesaj ce conține acțiuni criptate (encrypted shares) și dovada secretului (proof of secret).

Pe urmă, electorul semnează angajamentul cu cheia sa privată, specifică numărul epoch și atașează cheia publică. În acest fel, rezolvă două chestiuni:

Toată lumea poate verifica cine a creat acest angajament (deoarece este atașată cheia publică);

Se poate verifica cărei epoch aparține.

După aceea, electorul trimite angajamentele sale altor electori. În cele din urmă, fiecare elector colectează angajamentele celuilalt elector (angajamentele intră în bloc și devin parte a blockchain).

Faza de dezvăluire

Gândește-te la ceva în genul unei cutii încuiate care conține un secret și există o valoare specială ce deschide cutia. Această valoare specială o numim „descuietor”. Cam despre asta este vorba în această fază: electorii își trimit descuietorile. Acești descuietori sunt așezați, de asemenea, în bloc, devenind pe urmă parte a blockchain.

Faza de recuperare

Am ajuns la final, la faza de recuperare – unde electorul are deja angajamente și descuietori. Unii electori pot proceda însă în mod rău intenționat, publicând angajamentele fără descuietori. Practic, predă cutia încuiată fără cheia ce o poate deschide.

Pentru a dejuca acest lucru, electorii onești pot posta toate părțile secretizate (cu care s-a început faza de angajament) și pot proceda la reconstrucția simplă a secretului. În acest fel, chiar dacă unii electori ar fi malițioși, sistemul poate funcționa în continuare. Astfel își primește Ouroboros partea de Byzantine Fault Tolerance.

În cele din urmă, un elector verifică potrivirea dintre angajamente și descuietori; iar când au terminat, extrag secretele din angajamente, acestea formând seed-ul – un șir de octeți (bytes) generat la întâmplare.

Acum, fiecare elector dispune de acest seed.

Ne vom opri pentru o clipă, să vedem unde ne aflăm momentan

Chiar acum alegem liderii de slot pentru următoarea epoch. Ca să facem alegerile cât mai imparțiale posibil, avem nevoie de un fel de randomizare. Seed-ul ne oferă această randomizare. A venit timpul să alegem liderii de slot.

Pentru aceasta, vom folosi algoritmul Follow The Satoshi (FTS).

Cardano: Algoritmul FTS

Numele algoritmului se leagă de Satoshi Nakamoto, misteriosul fondator al Bitcoin. Fundamental, FTS selectează la întâmplare o monedă din cadrul mizei. Cine este proprietarul monedei, va deveni liderul de slot. Foarte simplu!

Acesta este motivul pentru care, cu cât dispui de mai multă miză în sistem, cu atât mai mare este șansa de a câștiga. Suplimentar, liderii de slot au posibilitatea să aleagă blocurile nu doar în blockchain-ul principal, dar și în alte blockchain-uri din cadrul ecosistemului Cardano.

2. Rețeaua

Cum participă deci factorul de rețea la scalabilitate? Simplu, prin lățimea de bandă. Tranzacțiile conțin date; iar prin mărirea numărului de tranzacții vor crește și cerințele privind resursele rețelei.

Principiul este destul de simplu: dacă un sistem trebuie să se extindă până la milioane de utilizatori, susținerea sa va necesita sute de terabyte și exabyte.

În topologia de rețea omogenă, fiecare nod al rețelei transmite orice mesaj. Ca exemplu, Skype este o asemenea rețea, unde majoritatea valorilor este preluată de la o clasă de utilizatori în care toți sunt interesați de efectuarea apelurilor.

Totuși, într-o rețea descentralizată scalarea poate fi nepotrivită. Se poate întâmpla ca nu toate nodurile să dispună de resursele necesare pentru transmiterea eficientă a informației. În vederea rezolvării acestora, Cardano a introdus un nou tip de tehnologie, RINA = Recursive InterNetwork Architecture, creată de John Day. Aceasta este un nou tip de structurare a rețelelor ce utilizează politici și principii ingenioase de inginerie .

RINA

Scopul RINA este crearea unei rețele eterogene ce promite să asigure:

Intimitate

Transparență

Scalabilitate

RINA a fost conceput să interopereze eficient cu protocolul TCP / IP.

Conform Wikipedia, „RINA susține, în mod inerent, mobilitatea și calitatea serviciilor, fără a fi nevoie de mecanisme suplimentare, asigură un mediu securizat și programabil, încurajează competitivitatea pieței și permite adoptarea cu succes.”

3. Scalarea datelor

Să nu uităm de scalarea datelor.

Pe blockchain, lucrurile sunt stocate pentru eternitate. Fiecare bucată mică de date, relevantă ori nu, este stocată etern. Îndată ce sistemul se extinde și intră în el din ce în ce mai mulți oameni, prin simplul flux de date blockchain-ul va deveni din ce în ce mai mare.

Nu uita că blockchain rulează permanent, deoarece este compus din noduri. Fiecare nod este un utilizator care stochează o copie a blockchain în sistemul său.

Ai observat unde este problema?

Fiindcă blockchain se extinde, necesită spațiu mai mare și devine excesiv pentru un utilizator normal cu un calculator obișnuit. Cardano dorește să rezolve această problemă prin implementarea unui concept simplu: „Nu toată lumea are nevoie de toate datele.”

De exemplu, dacă Ioana și George partcicipă la o tranzacție, acest lucru nu este relevant pentru ceilalți membri ai rețelei. Ei trebuie să știe doar că tranzacția a avut loc și a fost legitimă.

Tehnici

Tehnicile spre care se orientează Cardano sunt următoarele:

Simplificare

Subscrieri

Compresie

Dacă sunt aplicate sinergetic, pot reduce substanțial cantitatea de date de care utilizatorii au nevoie.

Pe lângă acestea, mai există și conceptul partiționării. Asta înseamnă că în loc de a avea întregul blockchain, un utilizator poate avea doar bucata necesară a acestuia, iar astfel este redusă în mare măsură cantitatea de date ce trebuie stocată. Acest lucru urmează a fi realizat prin intermediul lanțurilor laterale.

Aici, scopul Cardano este să se folosească de toate informațiile, în vederea comprimării datelor de care utilizatorii au nevoie – fără a compromite securitatea sau siguranța că tranzacțiile lor s-au derulat cu succes. În acest sens, s-au derulat cercetări la Universitatea din Edinburgh.

Al doilea element: Interoperabilitatea

Odată ce-am văzut cum funcționează partea de scalabilitate a Cardano, să trecem la interoperabilitate; legat de care, Charles Hoskinson a afirmat că oricum nu va exista niciun token care să le stăpânească pe toate celelalte.

Dacă luăm actualul ecosistem, în sfera crypto există diferite criptovalute ca Bitcoin, Ethereum, Litecoin ș.a.md. La fel, în lumea financiară tradițională avem băncile obișnuite ce utilizează SWIFT, ACH, etc.

Problema constă în faptul că aceste unități comunică foarte greu între ele. Bitcoin va afla cu dificultate ce se petrece în Ethereum – ceea ce este valabil și în sens invers. Acest lucru devine de două ori mai complicat atunci când băncile încearcă să comunice cu sistemul criptomonedelor.

Problema

Din acest motiv sunt atât de importante exchange-urile de criptomonede, care asigură un portal de comunicare între criptovalute și bănci. Dar există o problemă. Exchange-urile crypto nu sunt organisme descentralizate și sunt extrem de vulnerabile deoarece:

Pot fi hackuite

Se pot opri pentru lungi perioade, ca urmare a actualizării sistemului – ca în cazul Binance

În plus, există o altă zonă unde lipsa de comunicare dintre lumea crypto și cea a băncilor poate duce la rezultate dezastruoase: ICO.

În cadrul ICO, companiile primesc milioane de dolari în schimbul token-urilor, însă economisirea acestor bani în conturile lor bancare poate fi dificilă. Bineînțeles că băncile vor dori să știe de unde provin banii și cine au fost cei care au furnizat acești bani, ceea ce este aproape imposibil de oferit.

Interoperabilitatea necesita o soluție mai elegantă și mai puțin riscantă. Criptomonedele din a treia generație trebuie să furnizeze un ecosistem unde fiecare blockchain poate comunica cu un alt blockchain și cu sisteme financiare externe.

Să vedem cum dorește Cardano să sporească interoperabilitatea, atât în lumea crypto, cât și în cea a sistemelor financiare tradiționale.

Lumea crypto: comunicarea dintre lanțuri și lanțuri laterale

Ideea Cardano este realizarea unui „internet al blockchain-urilor”. Să ne imaginăm un ecosistem unde Bitcoin poate intra în Ethereum, iar Ripple poate funcționa eficient în Litecoin, fără a fi necesar să apeleze la exchange-uri centralizate. Acesta este motivul pentru care Cardano dorește să implementeze transferurile dintre lanțuri, fără participarea unui intermediar.

O cale de realizare de către Cardano a acestora este introducerea lanțurilor laterale.

Ca și concept, lanțul lateral este prezent de ceva timp în circuitul crypto. Ideea este foarte simplă: dispui de un lanț lateral care funcționează alături de cel principal.

Hoskinson este de părere că ideea lanțurilor laterale derivă din două lucruri:

Introducerea versiunii comprimate a blockchain

Crearea interoperabilității dintre lanțuri

Lumea bancară: recuperarea decalajului

În privința creșterii interoperabilității cu lumea bancară, Cardano se concentrează pe trei obstacole din cauza cărora lumea crypto este incompatibilă cu cea obișnuită.

-Metadate

-Atribuire

-Conformitate

1. metadate

Metadata înseamnă istoria din spatele tranzacției. Dacă Ioana ar cheltui 50 de dolari, metadata acesteia ar arăta în felul următor:

Pe ce a cheltuit Ioana banii?

Cui i-a dat Ioana banii?

Unde a cheltuit banii?

Chiar dacă aceste întrebări nu se încadrează prea bine în spațiul criptomonedelor, în lumea bancară este esențială furnizarea unui răspuns la ele. Acesta este unul dintre principalele motive din cauza cărora cele mai multe organizații suferă în urma ICO. Pur și simplu nu dispun de metadatele necesare, pe care ar fi necesar să le furnizeze băncilor.

În lumea bancară, metadatele sunt deosebit de importante.

De ce sunt importante metadatele?

În cazul băncilor, metadatele servesc la:

Descoperirea și identificarea resurselor

Organizarea eficientă a datelor electronice

Relevarea felului în care sunt schimbate datele între diferitele sisteme, îmbunătățind interoperabilitatea

Sunt foarte utile în protejarea resurselor. Ajută la identificarea caracteristicilor și comportamentului datelor, ca în caz de necesitate să poată fi reproduse

Însă problema e că metadatele sunt extrem de personale; și, fiindcă datele în blockchain sunt stocate în mod permanent și transparent, se poate întâmpla ca informații deosebit de private să se fixeze în blockchain cu caracter permanent.

Un lucru important pe care Cardano îl cercetează este felul în care poate atașa metadate lanțului în mod selectiv.

2. Atribuire

Asemenea metadatelor, pe calea atribuirii pot fi dezvăluite numele persoanelor implicate în tranzacții. Pe scurt, cui poate atribuită o anumită tranzacție. Dacă blockchain-ul înregistrează atribuirea în mod permanent, sfera privată a persoanelor implicate poate fi afectată în mare măsură.

Astfel, Cardano dorește să-și împuternicească utilizatorii ca aceștia să poată furniza atributele doar atunci când și unde este necesar.

3. Conformitate

Conformitatea include factori ca: KYC (Know Your Customer / Cunoaşte-ţi clientul), AML (Anti Money Laundering / Combaterea spălării banilor), ATF (Lupta împotriva finanțării terosrismului), etc.

Conformitatea servește la verificarea legitimității tranzacțiilor. Să zicem că Ioana plătește lui George 50 de dolari; conformitatea va fi folosită în vederea asigurării faptului că tranzacția nu s-a realizat în scopuri defectuoase.

Lumea crypto n-a luat multe măsuri în acest domeniu, în lumea bancară – acolo unde cunoașterea istoricului și legitimității anumitor tranzacții este esențială – reprezintă un punct sensibil. Cardano cercetează felul în care poate utiliza metadatele și atributele în corelație cu conformitatea, ca să-și ajute clienții ori de câte ori este necesar să interacționeze cu băncile.

Al treilea element: Sustenabilitatea

Am ajuns la al treilea pilon, sustenabilitatea.

Potrivit lui Hoskinson, aceasta este cea mai dificilă problemă. Ea presupune în ce fel plănuiește Cardano să plătească pentru dezvoltarea și creșterea din viitor? În general, atunci când în sistem trebuie efectuată vreo dezvoltare și sunt necesare fonduri, pot avea loc activități precum:

Patronajul

ICO-ul

Dar există o problemă cu fiecare.

În cazul patronajului, apare problema posibilei centralizări. Dacă o companie însemnată oferă o finanțare imensă unei companii blockchain, aceasta poate controla direcția dezvoltărilor ce sunt efectuate în sistem.

ICO-urile sunt precum o sursă rapidă de bani, fără un model sustenabil și care adaugă sistemului un token total inutil.

Trebuie găsit un lucru diferit, mult mai sustenabil. În acest sens, Cardano s-a inspirat din modelul Dash și va crea o trezorerie.

Cum va funcționa trezoreria?

De fiecare dată când un bloc este adăugat blockchain, o parte a recompensei acestui bloc va fi introdusă în trezorerie. Deci, dacă cineva dorește să facă dezvoltări și să aducă modificări ecosistemului, va înainta trezoreriei o cerere în vederea obținerii finanțării.

Pe urmă, părțile interesate ale ecosistemului Cardano vor vota și decid în privința acordării finanțării. Dacă răspunsul este afirmativ, partea solicitantă va intra în posesia fondurilor.

Avantaje

Acest sistem are câteva avantaje majore:

Trezoreria este alimentată continuu, în măsura în care sunt create noi și noi blocuri.

Acesta este direct proporțional cu mărimea rețelei – cu cât este mai mare, vor fi disponibile cu atât mai multe resurse, iar sistemul de vot va deveni și el mai descentralizat.

Există însă câteva obstacole majore de trecut, înainte ca toate acestea să poată fi utilizate.

Obstacole

Trebuie creat un sistem de vot echitabil

Votanții trebuie stimulați să voteze și să participe în sistem

Votul fiecăruia trebuie să aibă o anumită valoare

Procesul înmânării cererii de finanțare trebuie să fie simplu și concludent

Întregul proces trebuie să fie cât mai descentralizat

Pentru moment, Cardano a identificat un sistem posibil de utilizat, care combină democrația lichidă cu un model stimulat de trezorerie.

Cardano: Cum funcționează democrația lichidă?

Aceasta este un sistem care facilitează tranziția între democrația directă și democrația reprezentativă.

Procesul are următoarele calități:

Oamenii pot vota direct asupra regulilor

Obligațiile de vot ale oamenilor pot fi transferate unui reprezentant/delegat, care poate vota pentru ei asupra regulilor

Reprezentanții pot delega obligațiile lor de vot unui alt reprezentant, ce va vota în locul lor

Dacă o persoană ce a transferat votul său nu este mulțumită de opțiunile reprezentanților, își poate lua votul înapoi în mod simplu și va putea vota personal asupra regulilor

Care este avantajul democrației lichide?

Opinia fiecărei persoane în parte contează și joacă un rol în stabilirea normelor (regulilor).

Pentru a deveni delegat, tot ce trebuie să faci este să câștigi încrederea oamenilor. Nu trebuie cheltuiți milioane de dolari pentru campanii electorale. Din această cauză, condiția participării este minimală.

Datorită opțiunii de oscilare dintre democrația directă și cea reprezentativă, grupurile minoritare pot fi reprezentate mult mai echitabil.

Este oferit un model de scalare. Oricine n-are timp să voteze asupra regulilor, poate transfera obligația sa vot.

Haskell și Plutus

Cardano utilizează limbajul de programare Haskell, în timp ce contractele smart folosesc Plutus. Ca să putem înțelege de ce este unică această abordare, trebuie să cunoaștem câteva noțiuni elementare ale limbajelor de programare, care aparțin de două familii:

-Imperative

-Funcționale

Limbaje de programare imperative

În acest caz, programatorul trebuie să descrie toți pașii de care calculatorul are nevoie în vederea atingerii scopului. Toate limbajele de programare tradiționale – ca C++, Java și Solidity – sunt limbaje de programare imperative. Această abordare privind programarea mai este denumită și programare algoritmică.

Să luăm un exemplu și să ne uităm la C ++. Să presupunem că dorim să adăugăm numerele 5 și 3.

Astfel, int a = 5;

int b = 3;

int c;

c = a + b.

După cum vezi, procesul adunării necesită mai mulți pași, iar fiecare pas schimbă constant starea programului, întrucât fiecare este executat pe rând, în mod individual.

Procesul cuprinde patru pași:

Declararea unui număr întreg A și atribuirea valorii 5 acestuia.

Declararea unui număr întreg B și atribuirea valorii 3 acestuia.

Va fi declarat și un număr întreg C.

Adunarea valorilor A și B și stocarea lor în C.

Limbaje de programare funcționale Cardano

A doua mare familie a limbajelor de programare sunt limbajele de programare funcționale. Acest stil de programare a fost creat în vederea dezvoltării unei abordări funcționale privind rezolvarea problemelor. Acest tip de abordare o numim programare declarativă.

Cum funcționează programarea funcțională?

Să presupunem că avem o funcție f (x), pe care dorim să o utilizăm pentru calcularea unei funcții g (x), iar pe urmă dorim să o folosim la funcția h (x). În loc să le rezolvăm în ordine, le vom „împacheta” într-o singură funcție de genul:

h (g (f (x)))

Din punct de vedere matematic, aceasta facilitează abordarea funcțională. Acesta este motivul pentru care se presupune că programele funcționale reprezintă o cale mai sigură pentru crearea contractelor smart. Aceasta ajută și verificarea formală mai simplă, ceea ce înseamnă (în mare) că este mai simplu de dovedit matematic ce face un program și cum funcționează. Astfel primește Cardano însușirea sa „High Assurance Code”.

Dacă luăm un exemplu din lumea reală vom vedea de ce poate deveni extrem de critic și providențial în anumite situații.

Să presupunem că programăm un sistem care dirijează traficul aerian. Așa cum îți poți imagina, programarea unui astfel de sistem necesită multă precizie. Nu efectuăm programarea la întâmplare, fiindcă este vorba de viața oamenilor. În asemenea cazuri avem nevoie de un cod/program care este dovedit că funcționează cu un înalt grad de certitudine matematică.

De aceea este atât de dorită abordarea funcțională. Chiar din acest motiv Cardano utilizează Haskell în codarea ecosistemului său și Plutus în cea a contractelor smart. Ambele sunt limbaje de programare funcționale.

Avantajele abordării funcționale

Să vedem care sunt avantajele abordării funcționale:

Ajută la crearea unui cod de înaltă securitate, fiindcă este mai ușor de dovedit matematic cum va funcționa acest cod;

Sporește lizibilitatea și mentenabilitatea deoarece fiecare funcție a fost concepută pentru îndeplinirea unei sarcini specifice;

A refracta un cod este mult mai simplu de realizat, iar orice schimbări produse sunt mai ușor de implementat. Aceasta ajută dezvoltarea repetată.

Funcțiile individuale sunt simplu de izolat, ceea ce ușurează testarea și căutarea erorilor.

Dezavantaje

La fel ca toate lucrurile, și această abordare are dezavantajul său.

Este încă nouă – ceea ce înseamnă că este mai greu de găsit un programator Haskell decât unul C ++ sau Java, însă trebuie încercată în cadrul unor situații reale și în cercuri cât mai largi.

ICO-ul Cardano

ICO-ul Cardano a adunat aproximativ 62 de milioane de dolari. Token-ul Cardano se numește Ada; și-a primit numele după un matematician din secolul XIX, Ada Lovelace, fiica poetului Lord Byron și recunoscută ca primul programator de calculatoare.

Prima lansare însemnată a Cardano a fost Byron, ce a devenit funcțională pe 29 septembrie 2017, atunci când a apărut și rețeaua principală Cardano.

Taxele Cardano

Taxele de transfer ale ADA sunt stabilite după următoarea ecuație:

taxa de transfer = a + b * mărime.

Unde:

a = O constantă egală cu 0,155381 ADA

b = O constantă egală cu 0,000043946 ADA / byte

mărime = mărimea tranzacției

Asta înseamnă de fapt că suma costului minimal al tranzacției este de 0,155381 ADA, iar aceasta crește cu 0,000043946 ADA pentru fiecare byte al tranzacției.

În fiecare epoch, taxele de tranzacție sunt adunate într-un pool și înmânate liderului de slot corespunzător.

Foaia de parcurs a Cardano

Conform planurilor, Cardano va apare în 5 etape:

Byron: Permite utilizatorilor tranzacționarea și transferul Ada. Este lansată și rețeaua principală.

Shelley: Asigură funcționarea corespunzătoare, ca să poată deveni un sistem total descentralizat și autonom.

Goguen: Integrarea contractelor smart.

Basho: Centrată pe îmbunătățirea performanței.

Voltaire: IOHK va adăuga un sistem de trezorerie și guvernare.

Cardano: Concluzie

Cardano nu se bazează doar pe o filosofie solidă, ci și pe o știință adevărată. Prin intermediul acestora, dispune de un avantaj însemnat față de competitorii săi. Iar faptul că în fruntea proiectului se află o persoană ca Charles Hoskinson, îi conferă și mai multă credibilitate.