Ce este Ethereum Metropolis?
Ethereum Metropolis a fost o actualizare foarte mult așteptată, împărțită în două faze. După multe deliberări și actualizări, era timpul pentru următorul mare salt. Bineînțeles, multă lume vorbește despre Ethereum Metropolis, lucru lesne de înțeles. Așteptările erau mari, din moment ce cu ocazia precedentei actualizări pe care Ethereum a efectuat-o pe rețea, la trecerea de Frontier la Homestead, prețul a urcat mai mult de 100%, de la 12 la 30 de dolari.
De ce calități dispune Ethereum Metropolis?
Din moment ce Ethereum trebuia să realizeze un hard fork pentru implementarea Metropolis, s-a pus întrebarea dacă va fi creată vreo a treia monedă, pe lângă ETC și ETH? Dar n-a fost nici prima, nici ultima actualizare efectuată de Ethereum; care n-a fost conceput pentru a fi doar o valută, ci mai degrabă o platformă pentru aplicațiile descentralizate. Însă înainte de a-și putea atinge obiectivele, trebuie să treacă prin mai multe etape ale creșterii. În cadrul diferitelor etape, Ethereum „își crește nivelul” prin integrarea cât mai multor calități, iar sistemul devine astfel mai robust și armonios.
Procesul complet de lansare a Ethereum se împarte în patru etape. Scopul acestei fragmentări a fost ca să se asigure că diferitele faze beneficiază de propriul timp pentru dezvoltare și că fiecare etapă a fost dezvoltată cât mai eficient și optim.
Cele patru etape
Frontier: Cunoscută de toată lumea. Corespunde cu lansarea Ethereum.
Homestead: Introdusă în martie 2016, la blocul 1.150.000.
Ethereum Metropolis: Împărțită în două faze: Byzantium – octombrie 2017, la blocul 4.370.000; și Constantinople – februarie 2019, blocul 7.280.000.
Serenity: Ultima etapă.
Între timp, au loc și alte evenimente și actualizări pe rețea, cum ar fi DAO, Tangerine Whistle, Spurious Dragon, Istanbul – mai mult sau mai puțin planificate. Ethereum Metropolis este a treia etapă a planului principal de lansare și cuprinde numeroase funcții interesante. Să le vedem pe cele mai însemnate, cu influențe majore asupra sistemului:
- Zk Snark
- Implementarea timpurie a Proof of Stake
- Flexibilitatea și rezistența contractelor smart
- Abstractizarea contului (Account Abstraction)
1. funcție: Zk-Snark
Una dintre cele mai și importante funcții pe care le cuprinde Ethereum Metropolis este Zk-Snark, ceea ce înseamnă „Zero-Knowledge Succinct Non-Interactive Argument of Knowledge ”. Astfel, Zk-Snark se bazează pezero knowledge proof.
Ce este zero knowledge proof (ZKP)? La acesta participă două părți, probatorul și verificatorul (prover și verifier). Zero knowledge afirmă că probatorul poate dovedi verificatorului că posedă anumite cunoștințe, fără a-i spune care sunt acestea de fapt. Ca ZKP să funcționeze, trebuie să satisfacă anumiți parametri:
Completitudine: Dacă afirmația este adevărată, un probator cinstit poate convinge un verificator cinstit despre acest lucru.
Justețe: Dacă probatorul este mincinos, prin afirmații false nu va putea convinge verificatorul.
Zero Knowledge: Dacă afirmația este adevărată, verificatorul nici măcar nu va avea idee care este de fapt afirmația.
Odată ce ne-am făcut o mică idee despre ce este zero knowledge proof, să vedem și un exemplu, înainte de-a intra mai adânc în zk-snark și aplicarea acesteia în blockchain.
Zero knowledge Sudoku
Pentru cei care nu știu, Sudoku este un puzzle japonez de forma unui tabel 9X9 care arată în felul următor:
Ideea este să completăm fiecare rând, fiecare coloană și fiecare bloc 3×3 cu numere de la 1 la 9, în așa fel încât niciun număr nu trebuie să se repete. Astfel, rezolvarea puzzle-ului de mai sus este următoarea:
După cum vezi, fiecare rând, coloană și bloc 3×3 este unic și nu repetă niciun număr. Să-i luăm ca exemplu pe Radu și Ioana. Radu a găsit rezolvarea pentru Sudoku, dar Ioana – care este sceptică – nu crede acest lucru și dorește ca Radu să-i demonstreze că într-adevăr are soluția. Radu dorește să-și probeze sinceritatea, dar în același timp nu vrea ca Ioana să afle rezolvarea exactă a puzzle. Cum va proceda în acest caz? Radu va folosi Zero Knowledge pentru a demonstra veridicitatea afirmației.
În primul rând, Ioana va rula soluția Sudoku printr-un program de calculator verificat, care va trece numerele printr-un cifru de substituție ales la întâmplare. Să zicem că programul a ales următorul cifru pentru rezolvarea acestei probleme:
Cifrul și programul ales sunt de așa natură încât fiecare număr are aceeași șansă de a fi transmutat în substituția sa ca orice alt număr.
În principiu, 1 are aceleași șanse de a fi transmutat ca 3 și 4 la fel ca 9, și tot așa mai departe. Așadar, prin utilizarea acestui cifru de substituție vom obține următoarea rezolvare pentru puzzle:
Radu va primi soluția transmutată, dar nu uita că Ioana tot nu știe care a fost soluția originală și nici nu posedă soluția transmisă. Ceea ce va face Radu este că ascunde toate numerele din puzzle cu ajutorul unui mecanism „lockbox” (de blocare). Ioana nu va vedea numerele și va avea în fața sa doar o grilă 9X9 goală.
Acum Ioana are în față 28 de opțiuni: dezvăluie un rând, o coloană, un bloc 3×3 sau versiunea transmutată a puzzle-ului original. Să zicem că Ioana dorește să știe cum arată rândul trei:
Ceea ce va vedea Ioana este că fiecare număr al rândului este unic; și întrucât fiecare număr posibil din soluția inițială are aceeași probabilitate de a fi transmutat prin intermediul cifrului, Ioana nu va ști care este soluția inițială. Să presupunem că Ioana alege ultima soluție și dorește să vadă cum arată versiunea transmutată a puzzle-ului original:
La fel, deoarece cifrul a fost ales la întâmplare și toate numerele au aceeași probabilitate de a fi transmutate, Ioana nu va avea idee care este soluția inițială. Ioana trece astfel prin cele 28 de opțiuni, iar în cele din urmă va fi mulțumită de autenticitatea afirmației lui Radu. De ce? Deoarece dacă Radu ar fi trișat, nu avea cum să găsească un cifru care să ofere soluții pentru toate cele 28 de opțiuni ale Ioanei. Dacă Ioana alege doar o singură opțiune, șansele lui Radu de a scăpa curat din înșelăciune sunt de 27/28.
Să vedem calitățile zero knowledge prin prisma acestui scenariu:
Completitudine: Cifrul utilizat a fost verificat în mod echitabil, iar Radu și Ioana au urmat protocolul.
Justețe: Dacă Ioana face testări la întâmplare de 150 de ori, șansele ca Radu să scape din înșelăciune sunt mai mici de 0,5%.
Zero knowledge: Radu n-a trebuit niciodată să-i dezvăluie Ioanei care este soluția inițială.
Cam așa funcționează zero knowledge în „lumea reală”. Dar cum putem implementa zero knowledge în cod prin intermediul zk-snark și care este utilitatea sa în blockchain?
Cum poate fi utilizat Zk-Snark în blockchain-ul Ethereum Metropolis?
Zk-Snark înseamnă „Zero-Knowledge Succinct Non-Interactive Argument of Knowledge”. Utilizarea sa în tehnologia blockchain modernă este uriașă. Pentru a înțelege cum este aplicat, e important să știm cum funcționează contractele smart. Practic, un contract smart este o deplasare de fonduri care se activează când este îndeplinită o anumită funcție.
De exemplu, Ioana depune 100 ETH într-un contract smart pe care-l încheie cu Radu. Acesta trebuie să execute diferite sarcini în urma cărora primește cei 100 ETH stipulați în contract.
Lucrul devine complicat atunci când Radu trebuie să execute sarcini complexe și confidențiale. Să zicem că ai încheiat un contract smart cu Mircea. Acesta va primi banii doar dacă execută operațiunile A, B și C. Ce se întâmplă dacă nu dorește să dezvăluie detaliile A, B și C din motiv că acestea sunt confidențiale pentru afacerea sa și nu vrea ca rivalii să le afle?
Ceea ce face Zk-Snark este să dovedească că acești pași confidențiali ai contractului smart au fost efectuați, fără ca cineva să dezvăluie care au fost de fapt acești pași. Este foarte util din moment ce protejează sfera ta privată și a afacerii tale. Zk-Snark dezvăluie o parte a procesului fără a arăta întregul proces și în același timp poate dovedi autenticitatea afirmațiilor.
Cum funcționează Zk-Snark?
Zk-Snark este format din trei algoritmi: G, P și V.
G este un generator de chei care preia o intrare „lambda” (care trebuie păstrată secretă și nu trebuie dezvăluită sub nicio formă) și un program C. Pe urmă, acesta generează două chei disponibile public, o cheie probatoare pk și o cheie verificatoare vk. Aceste chei sunt publice și stau la dispoziția oricărei părți implicate.
P este acel probator care va utiliza 3 elemente ca intrare: cheia probatoare pk, intrarea aleatorie x (disponibilă public) și declarația de confidențialitate prin care doresc să-și dovedească cunoștințele, fără a dezvălui care sunt acestea de fapt. Să numim această declarație „w”. Algoritmul P ve genera o dovadă prf de forma : prf = P (pk, x, w).
Algoritmul de verificare V ne returnează practic o variabilă booleană (logică), care poate avea doar două valori: ADEVĂRAT sau FALS. Deci verificatorul preia cheia de verificare, intrarea publică x și dovada prf ca intare, sub forma:
V (VK, x, PRF)
…și ne furnizează o valoare ADEVĂRAT dacă probatorul este corect; și FALS în caz contrar.
Să vorbim puțin și despre parametrul lambda. Valoarea „Lambda” trebuie păstrată confidențial pentru că atunci oricine o poate folosi pentru a produce dovezi false. Aceste dovezi false vor returna o valoare „ADEVĂRAT”, indiferent dacă probatorul cunoaște într-adevăr declarația privată „w” sau nu.
Funcționalitatea Zk-Snark
Pentru a prezenta funcționalitatea Zk-Snark vom folosi ca exemplu funcția utilizată de Christian Lundkvist în articolul său scris pentru Consensys.
Programul exemplu arată în felul următor:
function C(x, w)
{
return ( sha256(w) == x );
}
Fundamental, funcția C preia două valori ca intrare, o valoare hash publică „x” și declarația secretă care trebuie verificată, „w”. Dacă valoarea hash SHA-256 a w este egală cu „x”, atunci funcția ne returnează ADEVĂRAT, iar în caz contrar FALS. SHA-256 este funcția hash utilizată de Bitcoin.
Să ne întoarcem la exemplul prietenilor noștri, Radu și Ioana. Radu este probatorul, iar Ioana este verificatorul sceptic.
Primul lucru pe care Ioana trebuie să-l facă ca verificator este să genereze cheia probatoare și pe cea de verificare cu ajutorul generatorului G. Pentru asta, Ioana trebuie să genereze valoarea aleatorie „lambda”. După cum spuneam, lambda trebuie gestionată cu grijă, fiindcă Radu nu trebuie să afle valoarea exactă acesteia pentru a nu îmiedicat să producă dovezi false.
Asta va arăta în felul următor:
G (C, lambda) = (pk, vk).
Acum că cele două chei sunt generate, Radu trebuie probeze veridicitatea declarației prin crearea dovezii. Dovada va fi creată prin utilizarea algoritmului probator P. Acesta va demomstra că știe valoarea secretă „w” care trece prin hashing (este analizat prin SHA-256) pentru a oferi ieșirea x. Deci algoritmul probator pentru generarea dovezii arată astfel:
prf = P (pk, x, w).
Acum c-a generat dovada „prf”, va oferi valoarea Ioanei, care în final va rula algoritmul de verificare al Zk-Snarks ce va arăta astfel:
V (vk, x, prf).
Aici vk este cheia de verificare, x valoarea hash cunoscută, iar prf dovada că a fost obținută de la Radu. Dacă acest algoritm oferă o valoare „ADEVĂRAT”, înseamnă că Radu a fost sincer și chiar avea valoarea secretă „w”. Dacă iese „FALS”, înseamnă că Radu a mințit în legătură cu faptul că știe ce este „w”.
2. funcție: Implementarea timpurie a Proof of Stake (PoS)
Proof of Work: Este protocolul urmat până acum de majoritatea criptovalutelor (printre care Bitcoin și Ethereum). Asta înseamnă că minerii efectuează „minatul” criptovalutelor prin rezolvarea unor puzzle-uri criptografice, cu ajutorul unor hardware dezvoltate în acest scop.
Proof of Stake: Acest protocol transformă întregul proces al minatului într-unul virtual. În acest sistem există validatori în loc de mineri. Funcționează în felul următor: ca validator trebuie să trebuie să blochezi (depui) în sistem o parte a ether-ului tău. Pe urmă vei începe validarea blocurilor, ceea ce înseamnă de fapt că, dacă observi un bloc care consideri că merită adăugat la blockchain îl poți valida plasând o miză pe el. În cazul în care blocul este acceptat, vei primi o recompensă proporțională cu miza plasată pe acesta. Însă dacă ai mizat pe un bloc greșit sau malițios, miza plasată îți va fi confiscată.
Casper
În vederea implementării Proof of Stake, Ethereum va folosi algoritmul de consens Casper. Inițial, sistemul va funcționa în stil hibrid – majoritatea tranzacțiilor vor fi confirmate în continuare în PoW, în timp ce fiecare a 100-a tranzacție va fi efectuată în Proof of stake. Va fi un adevărat test privind funcționarea PoS pe rețeaua Ethereum. Dar să vedem ce însemnătate au toate acestea pentru Ethereum și ce avantaje are acest protocol.
Avantajele Proof of Stake
Reduce costurile energetice și financiare generale. Minerii bitcoin din lume cheltuie pe curent electric cam 50.000 de dolari pe oră. Această sumă se ridică la 1,2 milioane de dolari zilnic, 36 milioane lunar și 450 de milioane de dolari pe an. Prin utilizarea Proof-of-Stake întregul proces devine virtual și aceste costuri sunt reduse.
Nu există avantajul ASIC: Fiind un proces virtual, nu va depinde de cine dispune de echipamente de minat sau ASIC-uri mai performante.
Îngreunează atacul de 51%: Acest tip de atac are loc atunci când un grup de mineri obține mai mult de 50% din totalul puterii hash care există în lume. PoS previne astfel de atacuri.
Eliminarea validatorilor rău intenționați: Oricare validator ce are sume depuse în blockchain se va convinge că lanțului nu sunt adăugate blocuri greșite sau deteriorate; în caz contrar îi vor fi retrase sumele investite.
Crearea blocului: Accelerează întregul proces și rapiditatea creării blocurilor
Scalabilitate: Face blockchain-ul scalabil prin introducerea conceptului „sharding”
Chiar dacă Proof of Stake a avut anterior numeroase forme simplificate, ceea ce diferențiază Casper de restul este că acesta stimulează minerii cinstiți și îi pedepsește pe cei rău intenționați. Dacă ai mizat pe un bloc malițios, ți se va lua miza. Vor fi pedepsiți toți cei care nu joacă după reguli.
Vitalik Buterin explica procesul în felul următor:
„Imaginează-ți că 100 de oameni stau în jurul unei mese rotunde. O persoană are un pachet de hârtii, fiecare cu un istoric de tranzacții diferit. Primul participant ia stiloul și semnează una, pe urmă îl predă persoanei următoare care va proceda la fel. Fiecare participant primește doar un dolar dacă semnează acel istoric de tranzacții pe care majoritatea participanților îl semnează în final. Dacă semnezi o pagină, iar pe urmă semnezi o pagină diferită, îi va arde casa.”
Minerii cheltuie mii de dolari pentru a achiziționa echipamente ca să poată mina blocurile. Atunci când în sfârșit sosește PoS, aceste echipamente vor fi lipsite de valoare.
Ce s-ar întâmpla dacă minerii ar rămâne pe lanțul PoW?
Dacă situația se prezintă în acest fel, ce îi împiedică pe mineri să să rămână pe vechiul lanț proof of work și să continue minatul pe acesta? În acest fel s-ar crea trei monede Ethereum: Ethereum Classic, Ethereum Proof-of-work și Ethereum Proof-of-Stake. Ar fi un adevărat coșmar. S-ar reduce astfel nu doar valoarea economică și credibilitatea Ethereum – într-o mare măsură -, dar și hashrate-ul întregului lanț s-ar dilua, ceea ce l-ar face extrem de vulnerabil în fața atacurilor hackerilor.
Pentru a se asigura că minerii sunt stimulați corespunzător ca să se alăture noului lanț, dezvoltatorii Ethereum au introdus bomba de dificultate, sau „difficulty time bomb” – pe 7 septembrie 2015. Pentru a înțelege cum funcționează aceasta, e important să cunoaștem cum funcționează dificultatea și minatul.
Ce este dificultatea și cum funcționează?
Noțiunea de dificultate a apărut deodată cu Bitcoin. Atunci când Bitcoin a fost introdus pentru prima dată, minatul a fost extrem de ușor și oricine îl putea efectua cu calculatorul personal. În timp ce Bitcoin a devenit din ce în ce mai popular, numărul minerilor din rețea a crescut. În acest ritm era foarte probabil să se piardă controlul asupra minerilor, iar Bitcoin-ul rămas să fie extras în termen de un an.
Satoshi Nakamoto a prevăzut această situație și a introdus sistemul dificultății, care funcționează în felul următor: Minerii folosesc capacitatea lor de calcul pentru a rezolva puzzle-uri criptografice. Modul în care fac acest lucru: la hash-ul blocului adaugă la întâmplare un șir de caractere aleatoriu (nonce) și pe urmă efectuează hashing-ul întregului șir. Dacă numărul rezultat este mai mic decât un număr prestabilit, atunci se consideră că operațiunea a avut succes și noul bloc este adăugat la blockchain. A găsi acest „nonce” este extrem de dificil și întâmplător – aceasta este inima întregului minerit.
Dacă facem un rezumat al procesului, acesta arată astfel:
Hashing-ul conținutului noului bloc a fost efectuat. Adăugăm un nonce aleatoriu la hash. Noul șir de caractere este trece prin hash din nou. Hash-ul final este pe urmă comparat cu nivelul de dificultate și se verifică dacă este într-adevăr mai mic. Dacă nu este, nonce va fi schimbat și procesul se va repeta. Dacă răspunsul este da, blocul este adăugat blockchain-ului, registrul public este actualizat și informat în legătură cu adăugarea. Iar minerii care au efectuat asta vor primi recompensa de bloc.
Dificultatea este ajustată după fiecare al 2016-lea bloc. Nivelul de dificultate este direct proporțional cu viteza cu care sunt minate blocurile. Timpul mediu al extracției blocului Bitcoin este de 10 minute. Dacă timpul de bloc coboară sub acest nivel, nivelul de dificultate crește și în consecință, timpul de dificultate scade. Acest proces are ca scop menținerea timpului de bloc al Bitcoin la 10 minute. În principiu, cam așa funcționează minatul Bitcoin, iar Ethereum urmează deocamdată același protocol.
Ce efect va avea difficulty time bomb?
Bomba de dificultate crește dificultatea în mod exponențial, astfel minatul devine imposibil. Cum ziceam, nivelul de dificultate este ajustat în funcție de viteza cu care sunt minate blocurile. Algoritmul de ajustare a dificultății Ethereum arată în felul următor:
block_diff = parent_diff + parent_diff // 2048 * max(1 – (block_timestamp – parent_timestamp) // 10, -99) + int(2**((block.number // 100000) – 2))
(Aici „//” este operatorul de divizare în care 6 // 2 = 3 és 9 // 2 = 4.)
Block_timestamp = momentul în care blocul a fost minat.
Parent_timestamp = momentul în care a fost minat blocul precedent.
Dacă (block_timestamp – parent_timestamp) <10 secunde, atunci un factor „parent_diff // 2048 * 1” se adugă dificultății.
Dacă (block_timestamp – parent_timestamp) este între 10-19 secunde, dificultatea trebuie menținută.
Dacă (block_timestamp – parent_timestamp)> 20 secunde, atunci dificultatea este redusă prin „parent_diff // 2048 * -1” până la cel mult „parent_diff // 2048 * -99”.
În acest fel a funcționat algoritmul de ajustare a dificultății în versiunea Ethereum Homestead.
Deci difficulty bomb va crește exponențial dificultatea, fără s-o ajusteze, pentru ca timpul necesar rezolvării puzzle-urilor să fie din ce în ce mai mare. Într-un final, minatul pe lanț devine aproape imposibil. Momentul în care toate metodele de minat PoW vor deveni imposibile, se numește „Ethereum Ice Age”.
Atunci când acest lucru se va întâmpla, minerii nu vor avea altă soluție decât să treacă pe noul lanț Ethereum, care funcționează pe baza PoS.
Se poate utiliza acest lucru la Ethereum Metropolis?
Bomba de dificultate trebuia să explodeze la sfârșitul anului 2017, dar la acel moment s-a anunțat o întârziere de un an și jumătate. Prin intermediul Metropolis, echipa de dezvoltatori a efectuat două modificări care vor netezi calea către PoS. Va fim utilizat Casper și după cum spuneam, fiecare al 100-lea bloc va fi minat pe bază PoS. Recompensa de minat va scădea de la 5 la 3 Ether. Scopul e ca întreaga rețea să se obișnuiască cu protocolul Proof of Stake și să rezolve problemele înainte de utilizarea sa completă în Serenity.
3. funcție: Flexibilitatea și rezistența contractelor smart
Fără exagerare, contractele smart sunt elemente esențiale ale existenței Ethereum. Contractele smart sunt responsabile de cum se petrec lucrurile în rețeaua Ethereum. Ideea e simplă. Imaginează-ți că A și B execută o tranzacție sau funcție fără intervenția unei terțe părți. Să zicem că A îi spune lui B să execute o sarcină pentru care B percepe 1 ETH. A pune acel ETH într-o „cutie”. Dacă B execută sarcina, atunci 1 ETH merge către B; dacă nu, 1 ETH se întoarce la A. În această analogie – care ne ajută să înțelegem cum funcționează – „cutia” este contractul smart.
Ce noutăți introduce Ethereum în vederea elaborării mai bune și simple a contractelor smart? Să presupunem că A îi oferă lui B un contract smart spre executare. Fiecare funcție a contractului necesită utilizarea unei anumite puteri de calcul din partea lui B. Această capacitate de calcul o numim „gas”.
Două scenarii
Acum, în timp ce Bitcoin cheltuie în general aceeași capacitate de calcul pentru toate tranzacțiile, Ethereum poate varia puterea de calcul necesară pentru fiecare dintre contractele sale. Fiecare contract are limita sa gas, stabilită de partea contractantă. Aceasta poate genera două scenarii:
- cantitatea gas necesară depășește limita stabilită. În acest caz, contractul revine la starea inițială și tot gas-ul este consumat;
- cantitatea gas necesară este mai mică decât limita stabilită. În acest caz contractul este îndeplinit, iar gas-ul rămas este înapoiat celui care a setat contractul.
În timpul executării contractului, dacă cineva dorește să revină la o stare anterioară, ar fi nevoie de declanșarea manuală a unei excepții. De exemplu, dacă cineva dorește să revoce o tranzacție, trebuie să facă o dublă cheltuială pentru a împiedica îndeplinirea ei. Ca un contract să revină la starea inițială, dezvoltatorii utilizează funcția “throw” (aruncare). Cu toate că această funcție ajută contractul să revină la starea inițială, consumă tot gas-ul din contract.
Pentru a rezolva această problemă, Ethereum Metropolis propune funcția de „revenire”, pentru a ajuta contractele smart să revină la starea inițială, fără să consume tot gas-ul – cel rămas este returnat celui care a creat contractul. Pe lângă această funcție, Ethereum Metropolis introduce opcode-ul „returnarea datelor”, care permite contractelor să returneze valori de dimensiuni variabile.
4. funcție: Abstractizarea contului
Înainte să trecem la prezentarea acestui subiect, să vedem ce înseamnă abstracție – că oricine poate utiliza orice sistem sau protocol fără a-i cunoaște dedesubturile și detaliile tehnice. De exemplu, la utilizarea iPhone nu trebuie să fii programator sau inginer ca să-l poți pune în funcțiune. Pentru activarea unei aplicații trebuie doar să apeși ecranul; iar pentru a suna pe cineva, trebuie să apeși semnul de apel. Nu e nevoie să știi cum activează circuitele din interiorul telefonului dacă apeși pe tasta aplicații sau cum au fost acestea programate. Abstracția face ca tehnologia complexă să fie disponibilă maselor, prin eliminarea complexităților.
În viitor, Ethereum Metropolis își propune să realizeze abstracția.
Într-un viitor ipotetic descentralizat, se preconizează că toată lumea va utiliza Dapp-urile, fără să-și dea seama că folosesc Dapp-uri bazate pe Ethereum. Practic, dezvolatorii își doresc ca Ethereum „să se piardă” în fundal. Metropolis face un pas important în acest sens, prin introducerea „abstractizării contului”.
Ca parte a abstractizării, Ethereum plănuiește să estompeze linia dintre cele două conturi ale sale. Ethereum are două conturi. Unul este contul extern, cel controlat de cheile de care majoritatea utilizatorilor este conștientă – conturile wallet. Pe lângă acesta există un cont de contract – codul contractului smart din blockchain. Ideea este de a permite utilizatorilor să-și definească conturile externe sub forma unui contract inteligent.
Odată realizat acest lucru, codurile care susțin cheile pot aduce rotația lor unică tranzacțiilor care susțin codul. În ce fel ajută acest lucru? Cei mai mulți știu că un pericol iminent la adresa criptografiei este calculul cuantic. Să presupunem că dorești să-ți salvezi tranzacțiile de un atac cuantic rău intenționat; ce poți face în acest sens? Prin abstractizarea contului poți utiliza scheme de semnătură, de exemplu scările de hash, pentru a-ți defini contul; care poate fi astfel sigur în fața atacurilor cuantice. Conturile pot fi astfel personalizate, precum contractele smart.
Ce sunt Byzantium și Constantinople?
Termenii „Byzamtium” și „Constantinople” sunt cunoscuți în toată sfera crypto. Ce ascund ele? Acestea sunt cele două faze ale implementării Ethereum Metropolis. Din moment ce Metropolis introduce numeroase schimbări semnificative, acestea nu pot executate în același timp; utilizatorii și dezvoltatorii nu trebuie suprasolicitați. Acesta este motivul pentru care Ethereum a lansat Metropolis în două etape, sub formă de hard fork:
- Byzantium
- Constantinople
După o întârziere semnificativă, hard fork-ul Byzantium a avut loc pe 16 octombrie 2017, la blocul 4.370.000. Biyzantium a introdus numeroase funcții; cele mai importante sunt: Zk Snark, revenire și returnarea datelor, abstractizarea contului. Constantinople era așteptat să apară cândva în 2018, dar până la urmă a fost lansat pe 28 februarie 2019, la blocul 7.280.000. Unul din scopurile acestuia a fost rezolvarea eventualelor probleme apărute în urma Byzantium și introducearea lanțului hibrid PoS și PoW.
Va exista o nouă monedă Ethereum?
Cu siguranță nu. Ca urmare a hard fork-urilor Ethereum-Ethereum Classic și Bitcoin-Bitcoin Cash au început să presupună că fiecare hard fork produce o ruptură în lanț. Însă nu este cazul. Aceste fork-uri au împărțit lanțul fiindcă modificările propuse (ethereum hardfork și activarea Segwit) au fost atât de contradictorii încât nu toată lumea a fost de acord cu ele.
În cazul Metropolis, asupra acestor schimbări toată lumea s-a pus de acord în unanimitate, deja de mult timp. Toți știau ce urmează să se întâmple. Acest hard fork nu este rezultatul unei situații de urgență, ci al unei actualizări; de aceea nu împarte comunitatea și n-a fost creată o nouă monedă. Singura dispută s-a creat în jurul schimbării proof of work, însă minerii nu vor avea de câștigat dacă rămân pe vechiul lanț, din moment ce bomba de dificultate face ca minatul să devină aproape imposibil.
Concluzie
Nu se știe în ce direcție va evolua prețul Ethereum după schimbările ce vor avea loc în viitor. Înainte de a investi în criptomonede, merită să efectuezi propriul studiu. Ceea ce putem afirma este că de-a lungul timpului aceste actualizări au avut efecte mai degrabă benefice asupra valorii Ethereum.
Byzantium a adus Ethereum numeroase schimbări, a căror evoluție a fost interesant de urmărit. Implementarea zk-snark schimbă puțin regulile jocului, iar PoS-ul de Constantinople va atrage atenția întregii lumi crypto. Ethereum Metropolis poate fi un pas important către un viitor descentralizat, iar ce ne pregătește lumea crypto pentru acest an rămâne de văzut.
