Criptovaluta înseamnă întotdeauna descentralizare?

Criptomonedele (criptovaluta) se bazează pe tehnologii descentralizate; dar există o mare diferență între acest concept și ceea ce sunt de fapt, cum sunt utilizate și ce reprezintă ele pentru proiectele angajate în aceste tehnologii.

Dacă privim criptovaluta, aceasta este o valută digitală sau un instrument care funcționează pe baza unei tehnologii descentralizate – numită blockchain – și care poate fi integrată pe numeroase platforme, în diverse moduri.

Pe de altă parte, descentralizarea este mai mult filosofie. Reprezintă o convingere și un punct de vedere, potrivit cărora într-un context dat nu poate exista niciun punct centralizat de control sau de influență. Scopul final constă în atingerea unei democrații, securități și eficiențe crescute și a unei exploatări reduse.

Mișcarea pe care am văzut-o luându-și avânt în ultimii ani – de când a fost popularizat blockchain – se bazează, în mare parte pe această filosofie: eliminarea intermediarului central, creșterea eficienței și descoperirea de noi posibilități, inclusiv furnizarea unui serviciu sau a unei rețele „cu adevărat” descentralizate.

Software

Inițiativa descentralizată din jurul software-lor oferite consumatorilor s-a orientat spre recâștigarea de către utilizatori a controlului asupra datelor, intimității, comunicațiilor și tranzacțiilor lor financiare; totul prin introducerea acestora în web 3.0, ceea ce crește beneficiile utilizării tehnologiei.

În ceea ce privește software-ul, descentralizarea nu reprezintă o noutate. Conceptul a fost introdus prima oară în urmă cu două decenii, în cadrul unor proiecte ca Napster și Limewire; născute la începutul anilor ’90. Aceste programe se bazau pe tehnologie peer-to-peer (P2P), ceea ce permitea părților să interacționeze direct, prin internet. Îndată ce aceste tehnologii (și altele asemenea) au intrat pe piață, o serie de factori – variind de la scalabilitate, lățimea de bandă, cerințe de utilizator, chestiuni legale, variate interese – au înlesnit adoptarea unui model centralizat pe care azi îl numim „cloud”.

Una dintre companiile care s-a dezvoltat prin această mișcare centralizată, a fost Facebook; aceasta a perfecționat modelul de serviciu intermediar, colectând date și extrăgând cât mai multe beneficii din interacțiunile utilizatorilor. Și-a folosit utilizatorii nu ca și clienți, ci ca niște produse; pe ale căror date putea să le recolteze și să le vândă companiilor publicitare și altora.